Drept internațional și al Uniunii Europene

Deschiderile societăţii româneşti de după anul 1990, societate care, în mod firesc, este tot mai profund raportată la realităţile societăţii internaţionale, în general, şi ale celei regionale europene, în special, au condus la o orientare, fără echivoc, către organizaţiile internaţionale care, în timp, şi-au dovedit caracterul viabil. Această orientare s-a concretizat în dobândirea de către România a statutului de stat membru al Consiliului Europei, a celui de stat partener al N.A.T.O., invitat la negocierile pentru aderare şi, nu în ultimul rând, a statutului de stat asociat, candidat la aderare, al Uniunii Europene.

În acord cu realitatea, planurile de învăţământ ale facultăţilor de drept, şi nu numai, au fost actualizate, incluzând discipline care presupun cunoaşterea, înţelegerea, dar mai ales, modalităţile specifice de aplicare a normelor care guvernează raporturile stabilite de aceste organizaţii internaţionale, cu alte organizaţii internaţionale, cu statele membre şi cu cele nemembre ori cu persoanele fizice şi juridice ale acestora. Astfel, începând cu anul universitar 1995 – 1996, planul de învăţământ al Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii Nicolae Titulescu include, alături de alte discipline, şi pe cea care are relevanţă pentru integrarea în Uniunea Europeană, gradual având caracter facultativ, opţional şi, în prezent, obligatoriu, şi anume “Dreptul comunitar” (general şi instituţional).

Raportarea din ce în ce mai amplă la noua tipologie de drept, deja recunoscută de specialişti, teoreticieni şi practicieni ai domeniului, adică Dreptul comunitar, cu subramurile sale, este consecinţa etapei pe care o parcurge ţara noastră, în prezent, ca stat candidat la aderare, făcând eforturi mari în vederea negocierii, în cunoştinţă, a celor 31 de capitole.

În concordanţă cu realităţile, aprofundarea acestor subramuri ale dreptului comunitar, inclusiv prin forma de învăţământ postuniversitară, este solicitată de mai multe categorii socio-profesionale, detaşându-se, îndeosebi, cadrele didactice din licee şi facultăţi, juriştii (consilieri, judecători, avocaţi, procurori) şi economiştii, lor alăturându-li-se oamenii de afaceri, politicienii, personalul din administraţia de stat, funcţionarii publici, şefii de instituţii, medicii şi inginerii.

Totodată, programa de instruire oferă o perspectivă a dreptului internaţional „în acţiune”, în sensul că încălcările normelor de drept internaţional atrag răspunderea statelor, problematică recent codificată în cadrul Comisiei de drept internaţional a O.N.U., cu semnificative evoluţii în acest domeniu. Astfel, stabilirea răspunderii este premisa pentru exercitarea funcţiei jurisdicţionale a dreptului internaţional, printr-un număr sporit de foruri de jurisdicţie internaţională, aspect pe care cursul îl are în vedere.

Acest masterat se adresează persoanelor care îşi desfăşoară activitatea la nivelul ministerelor, şi nu numai, în compartimentele de relaţii internaţionale, integrare europeană şi armonizare legislativă. În egală măsură sunt interesate şi persoanele care îşi desfăşoară activitatea în cadrul Direcţiilor de integrare europeană de la nivelul Prefecturilor judeţene şi a Municipiului Bucureşti, în asociaţiile de integrare europeană şi euro-atlantică, ori în cadrul centrelor de informare şi documentare înfiinţate în domeniu. Membrii Comisiilor de specialitate de la Senat şi Camera Deputaţilor fiind cel puţin la fel de interesaţi.

Având în vedere categoriile de participanţi, mai sus enunţate, misiunea masteratului în Drept internaţional și al Uniunii Europene se regăseşte în parcurgerea disciplinelor cuprinse în planul de învăţământ şi a programelor analitice propuse pentru a fi prezentate şi aprofundate.

În acest fel, masteratul urmăreşte:

– cunoaşterea şi înţelegerea drepturilor şi a obligaţiilor ţări noastre ca stat asociat şi viitor stat membru al Uniunii Europene;
– prevenirea neîndeplinirii de către ţara noastră a obligaţiilor care îi revin, din necunoaşterea problematicii de către cei implicaţi, la un nivel sau altul, în procesul integrării;
– posibilitatea înlăturării situaţiilor în care, din cauza necunoaşterii, România nu ar putea valorifica unele drepturi, avantaje care decurg, în mod implicit, din calitatea sa de stat candidat la aderare sau stat membru;
– însuşirea şi aprofundarea, de către cursanţi, a unor domenii specifice dreptului comunitar, având în vedere obiectivele pe termen scurt, mediu şi îndepărtat pe care România şi le-a propus (conform planului de învăţământ);
– cunoaşterea şi înţelegerea problematicii politicilor comunitare (de exemplu: în domeniul transporturilor, comercial, al afacerilor, concurenţial, agricol, sănătate ş.a);
– studiul jurisprudenţei comunitare şi a sistemului monetar european, precum şi al reformei în materie instituţională la nivelul Uniunii Europene şi al statelor membre pentru a înţelege şi acţiona în consecinţă şi în instituţiile în care îşi desfăşoară activitatea;
– studiul şi aprofundarea caracteristicilor şi a mecanismelor specifice jurisdicţiei internaţionale;
– aprofundarea problematicii referitoare la concurenţa competenţelor instanţelor jurisdicţionale internaţionale.

Prin experienţa dobândită în activitatea didactică, ştiinţifică şi, nu în ultimul rând, în cea practică, colectivul de cadre didactice titulare ale cursurilor poate asigura îndeplinirea obiectivelor mai sus propuse, recomandând oferta educaţională a masteratului în Drept internaţional și al Uniunii Europene în cadrul masteratului, aceasta fiind utilă tuturor categoriilor interesate, din perspectiva îmbunătăţirii calităţii prestaţiilor profesionale.